Endodontie

ENDODONTIA ESTE O SPECIALITATE A MEDICINEI DENTARE CE SE OCUPA CU PREVENIREA, DIAGNOSTICUL, TRATAMENTUL SI VINDECAREA AFECTIUNILOR DATORATE TESUTULUI MOALE AFLAT IN INTERIORUL DINTELUI (PULPA DENTARA SAU NERVUL DINTELUI) PRECUM SI A LIGAMENTELOR DE SUSTINERE SITUATE IN VARFUL RADACINII.

Ce este tratamentul endodontic?

Tratamentul endodontic (cunoscut si ca „tratamentul de canal” sau „scoaterea nervului”) este una dintre cele mai frecvente proceduri medicale dentare, care trateaza „interiorul dintelui” (camera pulpara, sistemul de canale si nervii) pentru eliminarea infectiilor si protejarea de infectii viitoare si un nou retratament.

Pentru a intelege mai bine ce este si ce presupune tratamentul endodontic (tratamentul de canal), va trebui sa stim cateva notiuni de baza despre anatomia dintelui.

Dintele este alcatuit din mai multe straturi. Dinspre exterior catre interior, aceste straturi sunt: smaltul, dentina si pulpa dintelui.

Pulpa dintelui (nervul) este un tesut conjunctiv bogat in vase sangvine si in terminatii nervoase care sunt responsabile de formarea dintelui in cursul eruptiei sale pe arcada.

Odata cu incheierea formarii dintelui, tesutul pulpar si-a terminat rolul. Ceea ce inseamna ca, la nevoie, pulpa dentara poate fi eliminata fara ca dintele sa fie afectat. Aceasta operatiune poarta denumirea de tratament endodontic.

Cand este necesar tratamentul endodontic?

Tratamenul endodontic este realizat atunci cand pulpa dentara prezinta o inflamatie datorata unor traumatisme suferite de dinte, a unor fracturi sau fisuri in smalt, a unor obturatii coronale intinse in suprafata (plombe) sau a unor carii profunde.

Inflamatia pulpara netratata va duce la agravarea simptomelor initiale (durere). In timp, dintele si tesuturile sale de sustinere vor fi distruse iremediabil, ceea ce poate duce la pierderea sa. Pe langa durere, exista posibilitatea aparitiei unei infectii, mai intai la nivelul osului maxilar si a tesuturilor moi invecinate, aceasta putandu-se extinde la nivelul tesuturilor oro-faciale (adesea insotita de durere). Netrata la timp, aceasta infectie poate pune in pericol viata pacientului.

Terapia canalului radicular se refera la un tratament in cadrul caruia se indeparteaza infectia bacteriana de la nivelul radacinii dintelui si al camerei pulpare.

Aceasta interventie mai este denumita si tratament endodontic sau obturatie de canal.

Succesul tratarii unui dinte din punct de vedere endodontic depinde de 3 factori majori:

1. Prepararea canalului radicular

• poate fi realizata cu sisteme manuale, cu sisteme rotative sau cu cele doua combinate
• de aceasta etapa depind urmatoarele faze ale unui tratament endodontic
• prepararea urmareste in egala masura si optimizarea curatarii canalului dentar prin patrunderea la nivel optim a acului de irigatie, improspatandu-se permanent solutiile folosite, astfel, se obtine o buna curatare a canalului principal si a ramificatiilor acestuia

2. Curatarea/irigarea canalului radicular

Se realizeaza cu substante diferite, in etape, fiecare substanta avand rolul ei individual in dezinfectia canalui radicular.

3. Obturarea canalului radicular – obturatie de canal sub microscop

• are la baza sigilarea canalului radicular cu ajutorul unei paste si a gutapercii
• ea poate fi realizata prin metoda clasica sau prin metoda moderna de obturare 3D

Obturatia de canal sau obturatia radiculara

Este ultima etapa a oricarui tratament endodontic. Dupa ce canalele radiculare au fost curatate, preparate si dezinfectate, medicul stomatolog sigileaza fiecare canal cu un material inert si omogen.

Pentru a asigura succesul tratamentului endodontic, obturatia de canal trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

• Sa fie neresorbabila in timp
• Sa ajunga pana la varful radacinii (pana la apex)
• Sa fie omogena, compacta si continua, fara goluri sau lipsuri
• Toate canalele radiculare ale dintelui trebuie obturate

De obicei, materialele de obturatie radiculara sunt radioopace, permitand astfel verificarea corectitudinii obturatiei pe o radiografie.

Pe un film radiografic, structurile radioopace apar de culoare alba sau deschise iar cele radiotransparente apar negre sau foarte inchise la culoare.

Materiale de obturatie radiculara

1.  Gutaperca

Gutaperca este principalul material de obturatie de canal. Gutaperca este un polimer natural preparat din latexul provenit de la un copac specific (numit percha).

Sub influenta caldurii, gutaperca se inmoaie sau se topeste.

Gutaperca este livrata in seturi de conuri standardizate de diverse dimensiuni, marcate cu culori diferite in functie de grosimea conului: alb reprezinta cel mai subtire con iar negru cel mai gros.

Exista mai multe tehnici de plasare a gutapercii pe canalele radiculare :

• Metoda standard presupune inserarea unui con de gutaperca cu grosimea apropiata de diametrul canalului radicular in combinatie cu un alt material de obturatie radiculara.
• Alta metoda foloseste gutaperca incalzita care este injectata sau presata in interiorul canalelor radiculare.
• Condensarea laterala la receeste o tehnica foarte raspandita. Aceasta tehnica foloseste un instrument specific, numit spreader cu ajutorul caruia gutaperca este presata de-a lungul canalului radicular.

2. Materiale de obturatie radiculara sau “sealeri apicali”

“Sealerii apicali” sunt materiale de consistenta pastoasa care sunt introduse pe canalul radicular cu ajutorul acelor Lentulo. Rolul acestor materiale este de a umple golurile ramase pe canalul radicular dupa introducerea gutapercii. De obicei se intaresc dupa cateva ore.

Exista o mare varietate de materiale de obturatie radiculara, de la cimenturi inerte pana la materiale active care au ca obiectiv sterilizarea canalelor radiculare.

In mod normal aceste materiale se folosesc in combinatie cu gutaperca avand rolul de a umple toate spatiile goale astfel incat obturatia de canal sa fie cat mai compacta.

Tehnica obturatiei de canal

• Realizarea unei anestezii si izolarea dintelui, in vederea pastrarii campul operator uscat si curat pe tot parcursul procedurii;
• Crearea accesului catre camera radiculara si pulpa cu ajutorul frezei. Totodata, se indeparteaza partea cariata a dintelui, se curata canalul si dintele devine astfel pregatit pentru obturatie;
• Canalele radiculare sunt uscate si o mica cantitate de “sealer apical” este introdusa in interiorul canalelor cu ajutorul acelor Lentulo la viteze foarte mici.

• Gutaperca este introdusa pe canalele radiculare folosind una dintre cele 3 tehnici de plasare a gutapercii pe canalele radiculare descrise mai sus.

Dupa procedura, se poate verifica corectitudinea obturatiei radiculare pe o radiografie dentara.

Dupa finalizarea tratamentului endodontic, dintele trebuie restaurat fie cu o obturatie (“plomba”) fie cu o coroana dentara. In caz contrar, dintele s-ar putea fractura odata cu trecerea timpului deoarece tratamentul endodontic submineaza rezistenta structurala a unui dinte.

Mai mult, daca dupa finalizarea tratamentului endodontic dintele nu este suficient de bine etanseizat, canalele radiculare se pot reinfecta provocand esecul tratamentului endodontic.

Se considera ca, odata ce un dinte a fost tratat endodontic (“are nervul scos”), acesta nu mai poate dezvolta carii. Nimic mai fals. Un dinte tratat endodontic poate dezvolta carii la fel de bine ca un dinte natural cu atat mai mult cu cat evolutia acestor carii este complet nedureroasa, dintele avand nervul scos.

In consecinta, in afara unei igiene orale riguroase, este important ca pacientii sa se prezinte la controale periodice unde medicul stomatolog va verifica, atat clinic cat si radiografic, starea dintelui care a fost tratat endodontic.

Programeaza-te acum sau contacteaza-ne in chat  pentru un control de rutina pentru a depista eventuale debuturi ale unor procese patologice, ce pot fi tratate intr-o faza incipienta, eliminand riscul unei posibile agravari ulterioare.